O religie care nu are nici un zeu este considerată a fi o religie atee. Este budismul o religie atee?

Putem spune asta. Cei mai mulți budiști nu cred în Dumnezeu. Deși îl prețuiesc și îl iau ca model pe Buddha, ei nu cred că a existat un Dumnezeu, ci îl venerează din respect. Pentru budiști, a fi “religios” nu este doar o etichetă sau o chestiune de apartenență. Budiștii caută să ajungă la o stare de pace numită nirvana, urmând calea aratată de Buddha (Siddhartha Gautama), un căutător spiritual din jurul secolului al VI-lea î.Hr. Prin urmare, budiștii cred că religia este despre fericire, nu despre suferință. Religiile adevărate aduc fericire și pace în viețile adepților lor. Oamenii tind să creadă că religia lor este cea mai bună. Cu toate acestea, este important să analizăm acest lucru cu înțelepciune. Esența religiei ar trebui să fie compasiunea. Orice lucru care face rău altor ființe, cum ar fi sacrificarea animalelor, nu este un lucru bun conform învățăturilor lui Buddha. Rănind pe alții, vom fi răniți la rândul nostru. Ajutându-i pe alții, vom fi ajutați la rândul nostru. Aceasta este o lege a naturii, și se manifestă similar cu plantarea unei semințe care devine un copac cu ramuri și fructe. Indiferent de religia pe care o practicați, a nu face rău altora ar trebui să fie principiul de bază.

Dragostea, compasiunea și înțelepciunea sunt elemente cheie în budism. Transmițând ceea ce este corect și educându-i pe alții să aibă compasiune îi vom ajuta să fie mai fericiți în această viață și în viața lor viitoare, ca rezultat al propriilor acțiuni pozitive. “Practicați virtutea perfectă. Îmblânziți-vă propria minte. Aceasta este învățătura lui Buddha”. Virtutea și înțelepciunea sunt lucruri benefice atât pentru sine, cât și pentru ceilalți. Îmblânzirea minții și calmarea ei nu ar trebui să fie practicată numai în budism, ci ar trebui să fie esența tuturor religiilor.

Budismul vorbește foarte mult despre compasiune. Acesta este un lucru bun, dar ce urmează mai departe?

Budismul într-adevăr promovează compasiunea. Ce înseamnă să ai compasiune? Dacă cineva arată bunăvoință, grijă și dorința de a-i ajuta pe ceilalți, el manifestă compasiune. Este o stare care începe în minte, dar se traduce în fapte și în vorbire. O stare care are de-a face cu o emoție foarte pozitivă: faptul de a fi grijuliu și decent cu celălalt. Atunci când simțim compasiune pentru cineva, dorim cu adevărat să îi oferim ajutorul. De exemplu, a fi darnic cu adevărat implică o stare de compasiune. Iar ca efect secundar, compasiunea ne îmbunătățește sănătatea, întârindu-ne sistemul imunitar, normalizează tensiunea arterială, micșorează stresul și depresia, ne îmbunătățeste capacitatea de a ne recupera fizic și ne prelungesțe viața. În încercarea de a înlătura suferința, compasiunea ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi și pe ceilalți.

Reîncarnarea nu înseamnă neapărat o eternitate. De ce oamenii se reîncarnează?

O persoană este prin natura ei un fenomen impermanent a cărui existență continuă de la un moment la altul. Ne reîncarnăm pentru că mintea noastră nu are început și nu are sfârșit, pentru că ea continuă veșnic și pentru că suntem atașați de Samsara. Reîncarnarea nu este așadar un proces voluntar sau la alegere, deși există ființe foarte avansate care se reîncarnează pentru a putea face bine altora și pentru a-i ajuta pe calea spirituală. În lumea budistă, Sfinția Sa Dalai Lama este privită ca o astfel de persoană.

De ce Sfinția Sa Dalai Lama nu comentează situația minorității Rohingya din Myanmar?

Acest lucru nu este corect. Sfinția Sa Dalai Lama și-a exprimat în mod repetat mâhnirea față de criza de la Rohingya și le-a cerut celor responsabili să urmeze calea budistă, să oprească violența și să contribuie la o stare de pace. Cu toate acestea, influența sa este limitată, deoarece aceștia urmează o altă tradiție budistă. În creștinism există de asemenea ortodoxie, protestantism și catolicism și prin totuși mulți creștini nu îl urmează pe
Papă, deoarece nu sunt catolici. Similar, liderul budismului tibetan nu are mulți adepți și putere de influență în Myanmar. El a menționat adeseori că starea de violență se bazează în cea mai mare parte pe o atitudine părtinitoare de atașament față de propria cultură, familie, religie, opinie științifiică sau politică etc. Sfinția Sa Dalai Lama pledează adesea împotriva fundamentalismului, explicându-i cauza politică și economică și nu doar cea religioasă. Mai mult, Sfinția Sa Dalai Lama a afirmat că în acest tip de conflicte, respectul pentru viața altor oameni și chiar pentru viața animalelor este foarte important și că orice persoană cu convingeri religioase nu ar trebui să fie indiferentă față de aceste lucruri.

Este dragostea dintre două sexe diferite în religia budistă mai profundă decât în alte religii?

În general, toate religiile subliniază dragostea față de aproape și considerarea celorlalți ca frați și surori; unii spunând: “noi toți suntem copiii lui Dumnezeu”. În budism, dragostea este definită uneori ca “dorința de a-i face pe ceilalți fericiți”. Budismul face o distincție între dragostea plină de atașament, interesată și care urmărește un beneficiu propriu și dragostea altruistă, care este mai stabilă și care poate include persoanele străine atât nouă cât și celor pe care i-au rănit.

Există o strategie de promovare la nivel global a budismului?

Nu există o asemenea strategie. Scopul căii budiste este de a ajunge la o fericire veșnică, iar Buddha a predat metode pentru a ne folosi și a atinge cel mai înalt potențial pe care îl avem pentru a deveni noi înșine Buddha. Dacă oamenii au o minte deschisă, ei pot singuri să își educe și să își cultive mintea. Cu toate acestea, este foarte util să existe profesori buni și acces la imagini și reprezentări spirituale ca sursă de inspirație. Imaginile cu Buddha sunt o reprezentare a celor mai înalte calități spirituale pe care vrem să le dezvoltăm și în acest sens reprezintă un suport prețios pentru practică.

Ce legătură are budismul cu creștinismul, respectiv ce le separă?

Budiștii recunosc că ceea ce Isus a propovăduit a fost “dragostea”. Atât Iisus, cât și Buddha Shakyamuni erau învățători spirituali care promovau pacea interioară și compasiunea. Multe atitudini precum iertarea, generozitatea și răbdarea sunt practici comune ambelor tradiții, și în ambele tradiții au existat mulți meditatori și pustnici. Creștinismul crede într-un Dumnezeu, un creator, omniprezent, omniscient și omnipotent, iar mulți practicanți speră într-o renaștere mai bună în Rai. Potrivit budismului, chiar renașterile bune în ceruri sau în tărâmurile zeilor sunt impermanente și sunt parte din Samsara. Budiștii îl urmează pe Buddha Shakyamuni, care a avut compasiune pentru toate ființele și care a predat o cale de a ajunge la pacea veșnică prin dezvoltarea minții, a compasiunii și a înțelepciunii. Cele mai importante învățături în budism sunt Cele patru adevăruri nobile: adevărul despre suferință, adevărul despre cauza suferinței, adevărul despre încetarea suferinței și adevărul căii spirituale.

Am o curiozitate. Ce face un călugăr budist, pe lângă meditație?

În tradiția Gelukpa a budismului tibetan se pune accentul pe studiu, dar modul de viață în mănăstirile tibetane clasice și mănăstirile occidentale este diferit, cultura fiind diferită. În general, călugării fac meditații care includ meditații în tăcere și practici de purificare (cum ar fi practicarea prostrațiilor), fac practici personale primite de la un Maestru (care adesea includ o mulțime de vizualizări și mantre) participă la învățături și dezbateri; unii învață limba tibetană sau practică ritualuri (ambele fiind opționale). Fiecare călugar muncește două ore pe zi pentru mănăstire, participă la întâlnirile grupului, rugându-se împreună și facând ceremonii (dedicate celor care au cerut să se roage pentru ei, decedați, oameni bolnavi și sponsori). De asemenea, călugării care au studiat mai mult de zece ani merg uneori să predea învățături celor interesați.