extras si tradus din Budhist Psychology: The foundation of Buddhist Thought, vol 3

Mintea noastra de astazi va produce toate mintile din viitor, iar modul in care acestea se vor manifesta depinde de modul in care ne directionam gandurile acum. Avem puterea de a ne influenta viitorul. Pentru a intelege mintea si potentialul ei, este necesar sa invatam de la oameni care au la randul lor o mare intelegere despre acest subiect. Maestrii are au participat in aceasta carte erau foarte realizati si au deprins aceste realizari prin studiul invataturilor lui Buddha. Chiar daca nu te consideri a fi Budist sau nu iti este de interes specific iluminarea sau eliberarea, o astfel de abordare a studiului mintii, asa cum o percepem noi in aceasta carte, iti poate influenta profund gandurile si actiulie, cat si modul in care iti traiesti viata de acum inainte.

Mintea in Budism – O stiinta interioara

In Budismul Tibetan, studiul mintii este clasificat ca fiind o “stiinta interioara”. Psihologia (studiul despre ce este mintea) si epistemologia (studiul despre cum functioneaza mintea) sunt intelese ca fiind elemente cruciale pe calea spiritual. Medicina si stiinta sunt “stiinte externe” si desi sunt considerate a fi foarte importante, le este oferita mai putina importanta atunci cand sunt comparate cu stiintele interioare. Asta este pentru ca tot ce Buddha a lasa ca invataturi, tot canonul budist, este menit sa ne ajute sa renuntam la suferinta si sa producem mai multa fericire, iar asta este posibil doar prin intermediul mintii. Medicina vindeca corpul fizic dar ea singura nu ne poate aduce la implinirea fericirii. Conform budismului chiar si sanatatea fizica este strans legata de starile mentale. Adevaratele pericole asupra starii noastre de bine sunt: atasamentul, furia si ignoranta – cele trei aspecte amagitoare ale mintii care duc la alte afecte, atat mentale cat si fizice. Doar prin intelegerea mintii si a modului in care functioneaza putem depasi gandurile si emotiile deranjante care ne domina.

Desi obiectivul final al studiului mintii este libertatea deplina, fara suferinta, putem sa studiem mintea si pentru motive imediat terapeutice. Investigarea mintii prin analizarea gandurikor, emotiilor si nu numai, este primul pas catre usurarea oricarei tentative a bolii mentale. In prima invatatura, Buddha compara etapele eliberarii mintii cu etapele recuperarii in urma unei boli: daca nu recunoastem mai intai ca suntem bolnavi, nu vom cauta ajutor. Daca nu cunoastem originea bolii, nu putem allege terapia cea mai eficienta. Buddha foloseste modelul celor ‘4 Adevaruri’ pentru a formula aceasta revelatie. Primul adevar, adevarul suferintei, este boala. Al doilea adevar, adevarul sursei suferintei, se refera la cauza bolii. Al treilea adevar, adevarul renuntarii (cessation – opririi/stoparii), este intelegerea ca o recuperare complete este posibila. Al patrulea adevar, adevarul drumului care duce la renuntare/oprire, este vindecarea. Cele 4 Adevarruri Nobile cuprind intreaga cale spiritual cu toate aspectele sale numeroase, insa le putem aplica la fel de bine si asupra naturii mintii. Pentru a transforma mintea, este necesar sa realizam ca aceasta are potentialul sa fie transformata, o intelegere care poate veni doar prin cunoasterea adevarata a naturii mintii.

In psihoterapia din Vest, un pacient este in mod asemanator directionat catre intelegerea starii mentale pentru a declansa repararea. Aici, scopul budismului si psihoterapiei din Vest se suprapun. Insa, desi sunt numeroase smilaritati, nu toate obiectivele se suprapun. A presupune ca ceva este obisnuit, comun, acolo unde exista diferente fundamentale, poate crea confuzie.

Conform cartilor pe care le-am citit cat si discutiile avute cu psihanalisti, scopul psihanalizei este de a aduce variate elemente ale psihicului – emotii, amintiri si nu numai – in armonie, astfel incat persoana sa dezvolte o coeziune ridicata a Sinelui. Acesta este obiectivul final. In contrast, aspiratia in Budism este de a ne depasi conceptul de Sine sau Eu. Decat armoniarea elementelor dezarmonizate ale psihicului astfel incat sa devina un intreg, si implicit concretizarea conceptului de Sine, scopul dupa invataturile Budismului, este de a transcende chiar notiunea de Sine. Asta este o diferenta f clara. Budismul este radical in respingerea notiunii de Sine. Budismul intelege ca indifferent de cee ace avem, cee ace posedam, sau cat de echilibrati emotional suntem, un simt al insecuritatii va fi mereu prezent la un nivel profund al fiintei noastre; pana cand este adresat, este foarte deficit sa ne simtim intregi. Cauza este de fapt un simt al Sinelui fals. Suferim pentru ca intelegem gresit modul existentei si pe baza acestei intelegeri gresite ne raportam gresit la un Eu ‘real’ activ.

Nu spunem ca noi suntem doar iluzii sau vise, spunem ca figura centrala in drama din viata noastra, acest ‘Eu’ care ne este foarte drag, este o fantezie. Acest concept este foarte subtil, dar daca dorim sa transcendem perceptia limitata asupra lumii, este necesar sa intelegem aceasta ‘colectie’ de corp si minte care formeaza cee ace numim ‘Eu’. Din acest motiv psihologia budista pune un mare accent pe analiza.

Psihanalistii din Vest cauta cause specifice pentru probleme specifice, insa folosesc din punctul de vedere budist, o incadrare in timp nerealista. In mod sigur stiinta Vestica a evoluat de la Freud, insa presupunerea ca ceea ce este in neregula cu noi poate fi identificat in copilarie, inca este existenta. Asta nu este calea Budismului.

Budismul nu considera ca radacina cauzei problemelor noastre este o cauza externa, ci mai degraba un agent intern dezvoltat pe parcursul mai multor vieti – tendintele obisnuite ale mintii. Mediul si modul in care suntem crescuti, bineinteles ca joaca un rol important in persoana care suntem astazi, insa Budismul se uita mai departe.

Imi pare ca psihanaliza Vestica este ca medicina Vestica, in felul in care urmeaza o orientare bazata pe simptom, adresand probleme specifice. Budismul intelege ca diverse stari ale mintii sunt symptom al unei probleme mai profunde si incerca sa ajunga la radacina cauzei. Abordarea Budista este ceva mai holistica. Aceasta abordare este reflectata in medicina Tibetana, care nu cauta doar sa trateze cauzele spre deosebirede simtom, ci si vede in acelasi timp cauza ca fiind strans legata de actiuni care sunt ca urmare a unei perceptii despre Sine eronate, o perceptive care psihologia Vestica incearca sa o intareasca. Aceasta din urma percepe boala ca fiind o lipsa de armonie intre elementele Sinelui; cea dinainte vede intreaga notiune a Sinelui ca fiind boala.

Desi sunt de apreciat atat paralele semnificative cat si diferente fundamentale intre abordarile Budislui si Vestului, este important sa nu excludem pe deplin stiinta nici uneia. Cred ca, de exemplu neurostiinta are de castigat din textile antice; vor gasi ca cei ce se ocupau de stiintele interioare cu mai mult de 2000 de ani in urma, lucrand doar cu experientele lor subiecive ale mintii, au lansat teorii egal de sophisticate si complexe. La fel, practicantii Budismului pot beneficia foarte mult din stiinta moderna a mintii. Experimentele foarte sofisticate care determina functiile diferitelor parti ale creierului sunt fascinante, foarte utile, si foarte compatibile cu ideile Budiste.

“Mintea noastra de astazi va produce toate mintile din viitor”

Geshe Tashi