Ce este Budismul?

Budismul este a patra religie ca număr de adepți din lume, fiind în același timp și o filozofie de viață. Există multiple feluri în care cineva poate să fie Budist sau să practice Budismul. Această filozofie oferă o sumedenie de tehnici prin care cineva poate să învețe despre și să capete control asupra propriei minți, cu scopul de a deveni mai înțelept și mai plin de compasiune.

Dalai Lama a spus, referindu-se la Budism, că “Religia mea este bunătatea.”

Lama Thubten Yeshe, fondatorul Fundației pentru Conservarea Tradiției Mahayana: “Buddha spune că tot ce trebuie să știi e ce ești și cum exiști. Nu trebuie să crezi în nimic. Trebuie doar să înțelegi cum funcționează mintea ta, cum apar dorințele și atașamentul, de unde vine ignoranța și de unde izvorăsc emoțiile. E suficient să știi natura tuturor acestor lucruri ca fericirea și pacea să apară.”

Cine a fost Buddha?

Fondatorul Budismului, Siddharta Gautama, a trăit aproximativ din anul 566 până în anul 480 î.Hr. A fost fiul unui rege Indian, bucurându-se de toate privilegiile castei sale bogate, dar acest lucru nu l-a făcut să se simtă împlinit. De tânăr a căutat sens în propria viață. După ce a întâlnit un om bătrân, unul bolnav, un corp al unui decedat și un ascetic, Gautama a înteles că suferința stă la baza vieții. Și-a lăsat în urmă soția și fiul, renunțând la titlul de prinț, și a devenit călugăr, pornindu-se într-o căutare spirituală a adevărului.

Punctul culminant al căutării sale a venit în timp ce medita sub un copac în Bodhgaya. În acel moment a înțeles cum se poate elibera de suferință și cum poate atinge iluminarea. După aceea, Gautama a fost cunoscut drept Buddha, care însemna “Cel Iluminat”, petrecându-și următorii 50 de ani călătorind prin India, ajutând și învățând alți oameni.

Care este esenta invataturii lui Buddha?

Cele Patru Adevăruri Nobile sunt esența învățăturilor lui Buddha. Acestea sunt:

  1. Adevărul suferinței

  2. Adevărul cauzei suferinței

  3. Adevărul sfârșitului suferinței

  4. Adevărul căii care duce la sfârșitul suferiței

Simplu spus, suferința există, are o cauză, are un sfârșit și o modalitate de a ajunge la acest sfârșit al său. Accentul pus pe suferință nu trebuie să se înțeleagă ca o viziune negativă asupra lumii, ci ca o perspectivă pragmatică despre realitatea a ceea cu ce se confruntă umanitatea. Conceptul de plăcere este acceptat, dar trebuie recunoscut ca fiind efemer. Nimeni nu-și poate stinge setea de a urmări fericirea, dar în final putem fi siguri doar de faptul că oamenii vor îmbătrâni, vor fi bolnavi și vor muri.

Primul adevăr nobil identifică prezența suferinței.

Al doilea, cauzele suferinței – dorința și ignoranța. Prin dorință, Budiștii se referă la setea de plăcere, bunuri materiale și imortalitate, care nu poate fi nicicând safisfăcută pe deplin. Ca rezultat, dorind aceste lucruri, oamenii suferă. Prin ignoranță se înțelege incapacitatea de a înțelege lumea așa cum este ea de fapt. Din ignoranță nu ne dezvoltăm capacitatea de a ne concentra, consecință a acesteia fiind că mintea noastră este subdezvoltată și incapabilă să cuprindă adevărata natură a lucrurilor. Astfel apar și se dezvoltă lăcomia, invidia, ura și furia.

Al treilea adevăr nobil, adevărul sfârșitului suferinței, explică faptul că putem pune capăt suferinței dacă atingem Iluminarea. Această Iluminare este o stare transcendentă în care nu există nici suferință, nici ciclul lumesc al nașterii și reîncarnării.

Al patrulea adevăr nobil explică metoda prin care se poate pune capăt suferinței, și anume Calea octuplă.

Cum putem îndepărta suferința?

Prin practicarea căii octuple, și anume:

  1. Înțelegere corectă

  2. Mod de gândire corect

  3. Fel de a vorbi corect

  4. Fapte corecte

  5. Stil de viață corect

  6. Efort corect

  7. Atenție corectă

  8. Concentrare corectă